ISTET'IME, isteţimi, s.f. Agerime (de minte), iscusinţă, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteţie, isteciune, perspicacitate. - Isteţ + suf. -ime.
Sursă : DEX'98 (15790)  - valeriu

ISTET'IME s. 1. v. îndemânare. 2. v. inteligenţă.
Sursă : Sinonime (188381)  - siveco

isteţ'ime s. f., g.-d. art. isteţ'imii; pl. isteţ'imi
Sursă : DOR (254582)  - siveco

ISTET'IM//E ~i f. Calitatea de a fi isteţ; agerime a minţii. [G.-D. isteţimii] /isteţ + suf. ~ime
Sursă : NODEX (339403)  - siveco